Am fost deunazi la un interviu pentru un job. Un nou job. Si stind de vorba cu "recrutoarea", ma uitam la ea si ma gandeam -asta dupa 15 min. de discutii - cum este posibil ca o persoana de circa 23 de ani, sa faca recrutarea de personal pentru un job de mare raspundere, si asta, mai ales pentru una dintre cele mai mari companii din lume, nu din Romania?
Facind abstractie de persoana mea, ce fel de experienta de viata si de munca poate avea un om de 23 de ani, atunci cind unii dintre noi, unii cu studii cit de cit, la varsta aia ne incepeam cariera in "cimpul muncii? (dupa ce am fost prin scoli cel putin 15 ani).
Fara a ofensa pe nimeni, cum poate un om lipsit de experienta, atit de viata cit si de munca, sa aleaga pe altii pentru o anumita slujba, sa recruteze personal ?
Am observat asta si cit timp am lucrat intr-o companie in care majoritatea erau mai tineri ca mine, si mi-am dat seama cu parere de rau, ca, de cele mai multe ori, energia tineretii nu poate inlocui experienta atit de necesara ( din pacate m-am convins de asta si in viata, dar pe propria-mi piele ).
Bineinteles la noi in Romania se poate orice, orice, dar chiar asa oare?Si mi-a venit in minte imediat o fraza spusa cuiva de catre unul dintre cei mai mari fotbalisti ai acestei tari, dar din pacate necunoscut pentru multi, (la fel ca toti oamenii de valoare de la noi): Zoltan Ivansuc
" De ce tocmai nechematii si nepriceputii vorbesc mai mult in viata? Si mai rau: o fac si in numele celorlalti ! Tragic este cind mai si cred in ceea ce sustin. "
Asta e singura explicatie pentru faptul ca lumea asta e asa cum este: condusa de oameni fara valoare - si asta in special la noi...pentru ca daca ar fi condusa de altfel de oameni, ar fi o alta lume.
Si atunci? Atunci, cred ca avem nevoie, intr-un fel sau altul de altceva.
E nevoie de O NOUA STRATIFICARE SOCIALA.
Ea exista si acum , in capitalism, dar facuta pe baze total gresite.
E nevoie de o stratificare facuta exclusiv pe criterii reale de valoare. Sa ne intoarcem , poate, inapoi, cind aveam breasla lacatusilor, breasla morarilor, breasla croitorilor, sa avem grupuri de oameni care se ocupa de lucruri la care se pricep, nu de lucruri de care habar n-au.
O idee speculata de multi autori de science-fiction. Pentru ca , din pacate, numai ideile fanteziste se mai pot aplica in mod eficient la societatea noastra , profund bolnava.
Numai ele ne mai pot salva.. numai un fel de nebunie s-ar putea dovedi salvatoare.
Iesirea din tipare este singura solutie..asa cum spunea si George Carlin in spectacolele lui...
sâmbătă, 4 iulie 2009
vineri, 3 iulie 2009
ZEITGEIST [2007]
ZEITGEIST ADDENDUM [2008]
Niste documentare minunate, care merita vazute !
Jidda Krishnamurti
ZEITGEIST ADDENDUM [2008]
Niste documentare minunate, care merita vazute !
Jidda Krishnamurti
joi, 2 iulie 2009
Demoscene - computer art subculture
"The demoscene is a computer art subculture that specializes in producing demos, which are non-interactive audio-visual presentations that run in real-time on a computer. The main goal of a demo is to show off programming, artistic, and musical skills.
The demoscene first appeared during the 8-bit era on computers such as the Commodore 64, ZX Spectrum and Amstrad CPC, and came to prominence during the rise of the 16/32-bit home computers (the Amiga and the Atari ST). In the early years, demos had a strong connection with software cracking. When a cracked program was started, the cracker or his team would take credit with a graphical introduction called a "crack intro" (shortened cracktro). Later, the making of intros and standalone demos evolved into a new subculture independent of the software (piracy) scene."
Extras de pe wikipedia.
Aici aveti posibilitatea sa urmariti un clip de calitate, produs de echipa de la JUNK ...
difuzat si pe AXN Sci-Fi
The demoscene first appeared during the 8-bit era on computers such as the Commodore 64, ZX Spectrum and Amstrad CPC, and came to prominence during the rise of the 16/32-bit home computers (the Amiga and the Atari ST). In the early years, demos had a strong connection with software cracking. When a cracked program was started, the cracker or his team would take credit with a graphical introduction called a "crack intro" (shortened cracktro). Later, the making of intros and standalone demos evolved into a new subculture independent of the software (piracy) scene."
Extras de pe wikipedia.
Aici aveti posibilitatea sa urmariti un clip de calitate, produs de echipa de la JUNK ...
difuzat si pe AXN Sci-Fi
miercuri, 1 iulie 2009
Iluzia demnitatii in capitalism
Acum citeva zile il intrebam pe vecinul meu cum ii mai merge la slujba lui "bine-platita" pe care tocmai reusise sa si-o gaseasca de ceva vreme. Raspunsul lui a venit rece: sint somer. Din nou !
Sa "reusesti" sa devii somer la citeva luni dupa angajare, asta da placere... iata inca una din "minunile" capitalismului. Si mi-am adus aminte de minunatele vremuri ale societatii socialiste, in care nici sa fi vrut si nu erai dat afara. De ce? Pentru ca toata lumea trebuia sa munceasca, toata lumea avea dreptul sa munceasca, si de ce nu, datoria.
Astazi, in pseudo-capitalismul in care traim, statutul nostru nu e decit de sclavi ai sistemului. Nu ni se spune in mod direct, dar ni se sugereaza in toate modurile posibile. Caci ce este capitalismul, decit, cum bine spunea Marx, sistemul in care unii se imbogatesc, iar unii saracesc. Nimic nu se pierde, totul se transforma, vorba lui Lavoisier. Si cu valorile materiale e la fel ... ca unii sa se imbogateasca, e necesar ca altii sa saraceasca. Capitalul lui Marx spunea asta de multa vreme. Dar din pacate, ca omul sa creada ceva e nevoie, de cele mai multe ori, sa o traiasca pe propria-i piele.
Daca nu credeti, uitati-va la voi...
Sa "reusesti" sa devii somer la citeva luni dupa angajare, asta da placere... iata inca una din "minunile" capitalismului. Si mi-am adus aminte de minunatele vremuri ale societatii socialiste, in care nici sa fi vrut si nu erai dat afara. De ce? Pentru ca toata lumea trebuia sa munceasca, toata lumea avea dreptul sa munceasca, si de ce nu, datoria.
Astazi, in pseudo-capitalismul in care traim, statutul nostru nu e decit de sclavi ai sistemului. Nu ni se spune in mod direct, dar ni se sugereaza in toate modurile posibile. Caci ce este capitalismul, decit, cum bine spunea Marx, sistemul in care unii se imbogatesc, iar unii saracesc. Nimic nu se pierde, totul se transforma, vorba lui Lavoisier. Si cu valorile materiale e la fel ... ca unii sa se imbogateasca, e necesar ca altii sa saraceasca. Capitalul lui Marx spunea asta de multa vreme. Dar din pacate, ca omul sa creada ceva e nevoie, de cele mai multe ori, sa o traiasca pe propria-i piele.
Daca nu credeti, uitati-va la voi...
marți, 30 iunie 2009
Le matin des magiciens (Dimineata magicienilor) - Louis Pauwels si Jacques Bergier
Ca sa incep cu ceva, m-am gandit sa incep prin a va recomanda, dar nu oricui, o carte minunata, o adevarata "biblie" a intelectualului "social", poate autodidact, nu a aceluia fabricat in "uzinele" atit de rigide ale sistemelor noastre de educatie.
DIMINEATA MAGICIENILOR, este o carte scrisa de Louis Pauwels, alaturi de Jacques Bergier, unul dintre francezii, contemporani cu noi, care a fost implicat adinc in miscarile stiintifice ale secolului al XX -lea, la limita intre stiinta si magie.
Finalizata in 1960, cartea reprezinta, asa cum spune si autorul ei, "rezultatul a cinci ani de cercetari in toate sectoarele cunoasterii, la granita dintre stiinta si traditie".
O opera pe buna dreptate, care trece in revista toate realizarile secolului trecut, si nu numai, dar nu cu rigiditatea caracteristica unei carti de popularizare a stiintei, ci cu candoarea unui autor implicat direct in aceste evenimente.
Alchimie, stiinte oculte, intilniri cu magicieni adevarati si inchipuiti, informatii din lumea fizicii nucleare si o explicatie rezonabila pentru cel mai mare cutremur al secolului 20: nazismul.
Toate acestea, explicate prin prisma unui curent initiat - precum "dadaismul" lui Tristan Tzara, - de catre cei doi autori, si numit Realism Fantastic.
DIMINEATA MAGICIENILOR, este o carte scrisa de Louis Pauwels, alaturi de Jacques Bergier, unul dintre francezii, contemporani cu noi, care a fost implicat adinc in miscarile stiintifice ale secolului al XX -lea, la limita intre stiinta si magie.
Finalizata in 1960, cartea reprezinta, asa cum spune si autorul ei, "rezultatul a cinci ani de cercetari in toate sectoarele cunoasterii, la granita dintre stiinta si traditie".
O opera pe buna dreptate, care trece in revista toate realizarile secolului trecut, si nu numai, dar nu cu rigiditatea caracteristica unei carti de popularizare a stiintei, ci cu candoarea unui autor implicat direct in aceste evenimente.
Alchimie, stiinte oculte, intilniri cu magicieni adevarati si inchipuiti, informatii din lumea fizicii nucleare si o explicatie rezonabila pentru cel mai mare cutremur al secolului 20: nazismul.
Toate acestea, explicate prin prisma unui curent initiat - precum "dadaismul" lui Tristan Tzara, - de catre cei doi autori, si numit Realism Fantastic.
Citeste-o, citeste-o, citeste-o ...
"O viata de om nu se justifica altfel decit prin stradania, chiar nefericita, catre o mai buna intelegere. Iar a intelege mai bine inseamna a adera mai bine. Cu cit inteleg mai mult, ca atat mai multa dragoste port, caci tot ce e inteles e bine"
Louis Pauwels
Abonați-vă la:
Postări (Atom)