In Memoriam Alexandru Ungureanu (1957-2004)
"A trăit cu discreţie şi a trecut în nefiinţă cu aceeaşi discreţie.
Am aflat cu o întârziere de patru luni de moartea lui Sandu Ungureanu, de la prietenul Gyuri Györfi, care anunţa prin e-mail „omagierea memoriei scriitorului Alexandru Ungureanu” în numărul 1/2005 al PRO-SCRIS-ului. Nu cunosc amănunte despre ceea ce s-a întâmplat pe 11 octombrie 2004 la Bacău, dar mai are vreun sens ca acestea să fie cunoscute, acum când unul dintre cei mai valoroşi prozatori SF optzecişti a depăşit Marele Prag ? Cei care l-am cunoscut, nu-l vom uita, nu-i vom uita nici inteligenţa sclipitoare, nici bonomia, nici generozitatea, nici umorul, nici bunul simţ, nici talentul ! Re/citiţi oricând oricare dintre povestirile sale publicate în reviste, fanzine, almanahuri, antologii sau singurul său volum publicat –„Marele Prag” (Ed. Albatros, 1984, Premiu pentru literatura de anticipaţie) şi veţi avea şansa să re/descoperiţi un univers SF fascinant care a constituit şi constituie un capitol marcant al relansării SF-ului românesc în anii ’80 prin şi dinspre fandom ! Sandu Ungureanu a condus între 1979-1982 cenaclul SF studenţesc SOLARIS din Bucureşti iar în 1984 a înfiinţat şi condus cenaclul SF CLEPSIDRA în Bacău. De la debutul în SLAST în 1981 cu „Alarmă în sistemele cibernetice”, urmând „Maşina de visat şerpi”-1981 (Premiul revistei Convorbiri literare-Iaşi), „Artele marţiale moderne I” (Premiul I acordat de fanzinul Helion la concursul literar din 1982), „Cei dintr-o lacrimă” (Premiu la ROMCON Sibiu 1982), „Lera cea adevărată”, „Ne vom întoarce pe Herbwue”, la „Artele marţiale moderne II” , regăsim marca unui poet, unui temperament liric încorsetat în rigoarea inginerească a absolventului de Politehnică.
Labirintul („Labirintul timpului”) şi Maşina („Resemnată maşina”, ”Maşina iluziilor”, „Nesfârşita maşină”, „Maşina de visat şerpi”, „Maşina interioară”) sunt temele sale obsesive, exorcizarea estetică a infernului totalitar-anomic. „Labirintul timpului care mă cheamă să regăsesc partea pierdută din mine... Un labirint este simbolul libertăţii. Dacă ştii calea eşti stăpânul ei.” Alexandru Ungureanu a regăsit partea pierdută a personalităţii sale, a aflat calea, explorând de acum la infinit... labirinturile timpului cosmic... Fie ca el să-şi găsească pacea pe cărările nesfârşite ale spaţiului şi timpului ! "
Cristian Tamaş
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu